Un articol de Serban Crenganis
E criza.
In Romania zilelor noastre aproape toate discutiile incep si se termina cu acest subiect: criza. Orice discutie porti cu prieteni, amici, cunoscuti sau necunoscuti, ajungi invariabil la criza.
Apar peste tot teorii savante pe tema crizei: vanzarea pe timp de criza, managementul crizei, succesul unui manager in timp de criza, comunicarea in timpul crizei, cum sa-ti pastrezi job-ul in perioada de criza, cum sa sustii un interviu in perioada crizei, etc. Ma tem ca si acest subiect, de altfel serios si grav, a fost transformat, la noi, intr-o telenovela care se vinde foarte bine. De la presa scrisa la cea audio-video, de la legumele din piata la noile invataturi aparute in librarii, tot ce este impachetat intr-un ambalaj cu emblema crizei se vinde.
Incerc sa va abat cateva minute gandul de la criza si va propun ca subiect de analiza cateva texte care nu sunt contemporane cu noi si cu mult mediatizata noastra criza. Acestea au aparut la inceputul secolului trecut si sunt considerate fundamentul managementului stiintific.
Cred ca pe o parte dintre dumneavoastra v-am pierdut deja. Stiu, nu suna bine “managementul stiintific”.
De ce? Poate pentru ca aduce destul de mult cu “ socialismul stiintific” si pe buna dreptate suntem destul de satui de aceasta doctrina a marxismului. Poate pentru ca ”nu mai avem timp de teorii stintifice, trebuie sa facem ceva acum!”, dupa cum afirma unii manageri. Poate pentru ca nu ne simtim foarte in largul nostru atunci cand ni se propune sa facem ceva stiintific, suntem mult mai inclinati spre empiric, spre dictonul american “sa invatam facand”, pentru ca am constatat pe pielea noastra eficienta si relevanta teoriilor invatate in anii de scoala (unii dintre noi).
Motive pot fi multe, cert este ca de fiecare data cand incep un curs de management si le propun participantilor introspectia in lumea managementului incepand cu managementul stiintific obtin 12 pana la 14 figuri (in functie de cati cursanti sunt in grupa, 12 sau 14) profund dezamagite si cateva exclamatii de tipul “fii dom’le serios si lasa-ne cu astea, teorie stim si noi, da-ne ceva concret niste solutii practice, o reteta …. ceva”.
Vad foarte multi manageri care nu gasesc legatura teoriei cu practica si care prefera “sa se dea cu capul de pragul de sus” decat sa incerce si putin studiu prin care sa descopere invatamintele simple ce reies din cateva principii de baza.
Cu siguranta va aduceti aminte, chiar din scoala, de Frederick Winslow Taylor (1856 – 1915 ) si Henri Fayol (1841 – 1925), cei doi ingineri considerati astazi ca fiind parintii managementului stiintific.
Despre principiile enuntate de acesti doi domni este vorba. Ceva mai simplu, mai de bun simt si mai practic de atat, nu am gasit.
Teoriile acestora nu sunt de tipul celor confectionate de catre cercetatori in mediul steril al laboratoarelor de sticla. Ele provin din studiul intens al realitatilor din fabrici si organizatii productive reale. Taylor a fost inginer mecanic american, Fayol a fost inginer minier francez, ambii si-au formulat principiile in mijlocul muncitorilor si a realitatiilor zilnice.
Asadar legatura acestor teorii cu practica reala este evidenta. Puteti spune, desigur, ca teoria se bazeaza pe practica pana ce a fost emisa dupa aceea este greu sa mai gasesti o aplicatie practica unei teorii generalizate.
Pot sa va spun ca efectul managementului taylorian s-a soldat cu cresterea productivitatii pana la dublarea acesteia, ceea ce a permis companiilor industriei prelucratoare din SUA care au adoptat acest tip de management sa obtina un avantaj concurential pe o perioada de cel putin 50 ani de la lansarea conceptului – 1911.
Un exemplu concret: linia de asamblare a constructorului de automobile Ford, implementata in 1913. Rezultatul: in 1914 a produs si vandut cat toti ceilalti fabricanti de automobile la un loc. In 1918 jumatate din automobilele din America erau Ford.
Principii de baza ale managementului, F.W.Taylor – “The Principles of Scientific Management” (1911):
1. Pentru orice operatie de lucru sa se elaboreze o varianta stiintifica de realizare, renuntandu-se la metodele traditionale (adica fara analiza de optimizare);
2. Sa se asigure o selectie stiintifica a lucratorilor vis-a-vis de lucrari, dupa care sa se procedeze la perfectionarea lor prin invatatura si experienta (inainte, lucratorii isi alegeau singuri lucrarile si se pregateau cum puteau ei mai bine);
3. Sa se coopereze sincer cu lucratorii, astfel incat lucrarile sa fie executate conform principiilor stiintifice puse la baza lor;
4. Munca si responsabilitatile sa fie rezonabil impartite intre manageri si lucratori, managerii preluand toate activitatile pe care le pot executa mai bine decat lucratorii (inainte, aproape intreaga activitate si o mare parte din responsabilitate reveneau lucratorilor: controlul calitatii, evidenta productiei, coordonarea lucrarilor, dispecerizarea s.a.).
Felicitarile mele celor care aplica in mod real aceste patru principii simple in companiile in care lucreaza. Spun in mod real pentru ca de multe ori avem impresia ca aceste lucruri simple sunt aplicate de la sine si nu trebuie sa ne mai batem capul cu ele, dar nu este asa.
Celorlalti le recomand recitirea cu atentie a celor patru paragrafe si apoi analiza cu atentie si rabdare a modului in care sunt organizate lucrurile in firma.
Fac aceasta recomandare bazandu-ma pe reactia oamenilor cu care am disecat in diverse cursuri aceste principii si care nu faceau parte din top managementul companiei. Erau angajati cu o oarecare vechime si ocupau pozitii de management mediu, sau se pregateau pentru avansarea pe o pozitie de management.
Invariabil a aparut, sub o forma sau alta, intrebarea: “De ce nu faci acest curs si cu sefii nostri?”. De aici certitudinea ca lucrurile care par simple uneori nu sunt intelese si aplicate.
In timp ce Taylor a abordat problemele managementului la nivel de operatii, Henri Fayol a adus contributii privind conceptia managementului clasic la nivelul ansamblului firmei.
Numindu-le elementele managementului, Fayol a definit, in lucrarea sa „Administrarea industriala si generala” din 1916, cinci functii ale conducerii: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.
Fayol privea managementul ca pe un sistem rational si considera ca in orice afacere este nevoie ca activitatile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, sa fie conduse pe baza unor principii elementare ale managementului.
Cele 14 principii ale managementului enuntate de Fayol sunt:
1. Diviziunea muncii. Specializarea angajatilor (muncitori si membri ai conducerii), in vederea cresterii eficientei si imbunatatirii rezultatelor. Prin descompunerea lucrarilor complexe in componente omogene ca natura si atribuirea lor unor executanti specializati se obtin performante superioare.
2. Autoritate si responsabilitate. Dreptul de a da ordine si puterea de a pretinde supunerea. Managerii au misiunea de a da ordine. Autoritatea le da acest drept. Autoritatea merge mana in mana cu responsabilitatea.
3. Disciplina. Gradul in care angajatii sunt supusi, isi dau silinta, isi consuma energia si modul in care se comporta sunt influentate de cei care ii conduc. Salariatii trebuie sa respecte si sa se supuna regulilor care guverneaza organizatia.
4. Unitatea decizionala. Nici o persoana nu trebuie sa aiba mai mult de un sef. Fiecare salariat trebuie sa primeasca comenzi de la un singur superior.
5. Unitatea directiei. O organizatie trebuie sa aiba un singur plan de atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unitatii decizonale). Orice grupare de activitati organizationale, avand acelasi obiectiv, va fi dirijata de un manager, dupa un plan dat.
6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Interesele individuale nu pot fi puse inaintea celor specifice organizatiei in ansamblu.
7. Remunerarea. Salariatii trebuie platiti cu un salariu corespunzator serviciilor aduse. Recompensarea competentei.
8. Centralizare. Consolidarea functiilor manageriale in acord cu circumstantele din mediul inconjurator al organizatiei.
9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie sa fie clar definite dinspre varful catre baza organizatiei.
10. Ordine. Oamenii si obiectele materiale trebuie sa se afle in locul potrivit la momentul potrivit, iar oamenii trebuie sa ocupe postul care li se potriveste cel mai bine.
11. Echitate. Loialitatea angajatilor trebuie sa fie incurajata prin tratamentul just, corect si prin bunatate.
12. Stabilitate. Parasirea organizatiei de catre un numar mare de angajati este deopotriva cauza si efectul ineficientei; organizatiile bune sunt cele care au conduceri stabile.
13. Initiativa. Necesitatea crearii unui plan, asigurarii succesului acestuia si oferirea oportunitatii subordonatilor de a-l realiza. Este necesar sa existe libertate de initiativa.
14. Echipa. Comunicarea orala trebuie folosita pentru a asigura coeziunea echipelor. Promovarea spiritului de echipa va crea armonie si unitate in cadrul organizatiei.
Principiile lui Fayol au fost, in mod evident, utile in mediul industrial al momentului respectiv, una din atestarile importantei acestora este insusi faptul ca au servit ca fundament acestei stiinte a managementului. Au folosit ca sursa de inspiratie pentru noi teorii foarte importante ale lui Abraham Maslow, Frank si Lillian Gilbreth, Max Weber, sau Frederick Herzberg.
Consider ca aceste cateva principii sunt inca utile si merita studiate cu atentie, intelese, adaptate si aplicate in compania in care lucrati.
Desigur, ideile celor doi giganti ai managementului au fost dezvoltate, completate si teoretizate, uneori dincolo de limita unei intelegeri si posibilitati de aplicare facila, de catre foatre multi specialisti in management. Astfel am ajuns astazi sa avem mii de manuale si tratate de management care promit succesul si bunastarea imediata.
Este destul de greu sa identifici din acest hatis informational care din teoriile moderne poate fi aplicata unui caz concret, care anume poate fi solutia iesirii dintr-o anumita criza, care este metoda ce poate sa ne furnizeze cu o garantie de 100% reusita. Poate si acesta este unul din motivele indepartarii celor care sunt in situatia de a ocupa o pozitie manageriala de studiu si lectura.
Va recomand cu toata increderea intoarcerea la lucrurile simple, fundamentale. Intelegerea si adaptarea acestora la situatiile oferite de mediul de astazi va poate fi de un ajutor real.
